Omul și locuința se întregesc reciproc spre-a da naștere unui acasă

     Efluviile nestăvilite ale cugetului și izvoarele limpezi ale emoțiilor își pun pecetea pe odăile care ne compun locuința; croindu-ne pași în inima fiecărei case, descoperim un suflet.

    Anticamera, cel dintâi vestitor al oaspetelui, adesea mai îngustă și mai dichisită decât restul încăperilor, conferă, la sosire, un aer de bine ai venit, iar, la plecare, declamă încântată un te mai așteptăm. Ea, dimpreună cu coridorul, este gazda colindătorilor și-a urătorilor de Crăciun, a negustorilor sau a oricărui alt ins ce dorește să guste numai puțin din lumina casei noastre.

    Coridorul este prilejul meditației și al cumpătării, căci aici se deschid toate ușile. El este muzeul sufletelor care compun familia vizitată: aici, chipurile pline de viață ale locatarilor, ale neamurilor și, poate, ale cunoștințelor lor, de la strănepoți la străbunici, se regăsesc încadrate de rame de lemn unse cu lac sau așezate îndărătul unei sticle imaculate.

    Camera de zi, prin varietatea compoziției sale, încântă privirile și oglindește personalitatea locatarilor. Aici, putem da de rafturi întregi de cărți, mai vechi, mai noi, jerpelite și ponosite sau intacte și strălucitoare, de piane, crizanteme galbene, strânse laolaltă, tablouri cu rezonanță istorică sau, pur și simplu, estetică, canapele confortabile și fotolii îmbrăcate. Ori, poate, zărim ici o plasmă performantă, ici o consolă de jocuri video, fel de fel de dispozitive care mai de care mai atrăgătoare, de la tablete, la laptop-uri, gadget-uri de ultimă performanță, tehnologii atrăgătoare și uși automate. Covoarele, fie ele țesute din lână sau bumbac, îmbrățișează cu căldură tălpile ce le strivesc obrajii, iar o fereastră deschisă e semnul că natura nu a părăsit niciodată aceste meleaguri de cărămidă.

    Dormitorul întruchipează visarea și contemplația. Aici sfârșim prin a face socoteala unei zile mai bune sau mai puțin bune și tot aici, izbiți de inspirație, aprindem o lampă și ne așternem să creăm. Așternuturile moi cuprind în mreje pe îndrăgostiți sau adăpostesc fruntea plintă de gânduri ale unui poet singuratic, iar biroul așteaptă cu nerăbdare să asiste la geniul artistului sau perseverența omului de știință.

    Aici se odrăslește noaptea, când razele lunii șoptesc „somn ușor, dar, cel mai important, aici începe, de fiecare dată, o nouă zi, când soarele rostește luptă!.

Comentarii (0)

Produs adăugat la lista de dorințe